Cc-ro mailing list

[Augustin Varnav <augustin.varnav AT gmail.com>]

<<mesaj postat si pe forumul APTI.ro>>

Salut,

In primul rând vreau sa-i felicit pe initiatorii proiectului, sunt
convins ca nu a fost o munca usoara. Voi incerca si eu sa schitez
câteva observatii pe marginea acestei traduceri. Nu am pretentia ca
observatiile mele sa fie exhaustive, tinând cont de faptul ca
traducerea / adaptarea contractului a durat mai multe luni, iar eu nu
consacru foarte mult timp acestor comentarii.
Stefan îmi spusese la un moment dat de acest proiect si ma bucur ca
ati luat în calcul si varianta franceza, care sunt convins ca v-a
usurat un pic munca. La momentul respectiv, în Franta tocmai se
terminase de ceva timp traducerea tuturor contractelor CC. Echipa de
cercetatori care le-a adaptat era formata din doi doctoranzi si un
profesor de la prestigioasa universitate Paris II Panthéon Assas, ceea
ce recomanda de departe rezultatul muncii lor. Insa adaptarea la
legislatia romaneasca, chiar fiind ea una continentala si de
inspiratie franceza, nu a fost, banuiesc, lipsita de dificultati,
generate în primul rind de proasta calitate a „materialului"
legislativ autohton cu care s-a lucrat. Insa poate ca tocmai de aici
îsi va trage succesul introducerea acestui contract pe piata
româneasca, oferind o exprimare mult mai clara si mai pe întelesul
viitorilor cocontractanti, cei mai multi nejuristi.

O prima observatie se leaga de clauza de neresponsabilitate. In
spiritul transparentei si claritatii de care vorbeam mai sus, as
include, poate un pic mai dezvoltat decit în versiunea franceza, o
justificare a acestui text. Observ ca între versiunea franceza si cea
originala exista o diferenta, sub aspectul ca francezii adauga ca
acest text este prezentat cu titlu informativ. Expresia „as is" nu
este tradusa mot-à-mot (ar fi fost „en tant que tel"), ci este
explicata.  Mi se pare o precizare utila pentru autorii de opere, care
în dreptul continental sunt mai bine protejati decit în common law, si
daca vor pot recurge la acest „exemplu" sau îl pot modifica, dupa
propriile dorinte. Autorul este cel care decide forma finala a
contractului, întrucât el are toate drepturile rezervate, în limitele
prevazute de legile în vigoare. Pentru utilizator (sau acceptant),
acest contract nu mai este decât unul de adeziune.

Am observat ca versiunea franceza simte nevoia sa adauge o definitie
suplimentara, pentru notiunea de „opera", preluata si în versiunea
româna. Din pacate, probabil dintr-o necunoastere intima a limbii
franceze, traducerea în româna s-a transformat intr-o tautologie. In
franceza, expresia „oeuvre d'esprit" inseamna creatie intelectuala, în
aceasta limba notiunea de „création intellectuelle" neavînd prea mare
relevanta în acest sens. Astfel incit, o traducere corecta ar fi:
„Opera" : creaţie intelectuală susceptibilă de protecţie prin dreptul
de autor şi drepturile conexe, furnizată în condiţiile prezentului
contract.
In felul asta am eliminat tautologia (definirea termenului opera prin
el insusi) si pleonasmul, intrucit o opera nu este susceptibila de
protectie decit daca este originala. In plus, din definitia furnizata
lipseste cealalta conditie (doctrinara) de acordare a protectiei, si
anume existenta unei forme (ceea ce deosebeste opera protejabila de o
simpla idee). Ori mentionam ambele conditii (ca în lege) ori pe nici
una, trimitind la lege (cum de altfel se si face în finalul
formularii). Eu cred ca formularea propusa de mine este de natura sa
înlature confuziile.

O alta observatie în ce priveste definitiile priveste alegerea
termenilor de definit. Observam ca în versiunea franceza termenii sint
numiti în genul „opera numita colectiva", sau „opera numita derivata".
Logica consta tocmai într-una din diferentele dintre sistemele common
law si continental în reglementarea proprietatii intelectuale. Primul
se bazeaza în primul rând pe contract iar al doilea pe lege. Astfel,
definirea termenilor este esentiala în primul caz, în al doilea legea
oferind deja aceste definitii. Problema transpunerii unui contract din
common law în sistemul continental este posibila suprapunere între o
definitie contractuala si una legala. De aceea francezii au ales
formularea respectiva. In varianta româna gasim însa redefinirea
termenilor definiti si în legislatie, ceea ce poate fi generator de
confuzii.
Pentru acest motiv, având în vedere nehotarârea între a alege termenul
de opera comuna sau opera colectiva, parerea mea este ca se poate
alege orice termen suficient de sugestiv care nu se suprapune peste
cel folosit în legislatie, decât în masura în care are aceeasi
definitie, cum este, de exemplu, cazul notiunii de „autor".
Cât priveste repetitiile din celelalte definitii, recunosc ca e greu
sa gasesti formularea ideala, si aici francezii nu prea îsi bat capul
deoarece la ei nu sunt considerate deranjante nici repetitiile, nici
cacofoniile, iar la ei orice adjectiv poate primi orice grad de
comparatie („calitate foarte medie", de ex.). As putea propune
urmatoarea definitie:
„Opera numita colectiva": Creatia intelectuala, precum o publicaţie
periodică, o antologie sau o enciclopedie, distincta de "opera numita
derivata" (definita mai jos), în care opera (în acceptiunea definitiei
de mai sus) este încorporata în forma integrala si nemodificata
într-un ansamblu colectiv alaturi de alte contributii care constituie
ele însele opere  separate si independente."
Aceasta notiune are doi corespondenti în legislatia româna, si anume
opera colectiva si opera în colaborare. Diferenta intre aceste doua
notiuni (doctrinara) sta în existenta sau nu a unei structuri
ierarhice de coordonare în procesul de creatie. Pentru a evita
confuzia între opera colectiva în sensul licentei CC si opera
colectiva în sensul legislatiei dreptului de autor este recomandata,
dupa cum spuneam, folosirea notiunii de „opera numita colectiva" sau
orice alta denumire sugestiva ce indeplineste acest scop.

La „optiunile contractului" (1.g) nu am inteles foarte bine la ce se
refera notiunea de atribuire, pentru a ma putea exprima în cunostinta
de cauza. Daca ar fi insa sa traduc din termenul francez, desi
termenul de paternitate asupra operei este folosit si la noi, mai des
utilizata, inclusiv în legislatie, este notiunea de „titular de
drepturi"...

Ma voi opri aici deocamdata cu comentariile. Ca o concluzie partiala,
pot spune ca e dificil de transpus un constract realizat cu mijloacele
din common law în dreptul continental, mai ales pentru ca în cele din
urma el tot va parea supradimensionat. Insa în acest domeniu, mai ales
în contextul diseminarii creatiilor intelectuale pe Internet, prezenta
unei traduceri a acestui celebru deja contract în limba româna poate
fi de natura a „relaxa" titularii de drepturi, care în felul acesta
s-ar simti mai în siguranta. In Franta, aces contract n-a avut prea
mult succes din doua motive: reticenta francezilor la nou si adaptarea
dificila a unui contract la un sistem juridic destul de stabil si
foarte puternic. Nu e si cazul României din pacate, asa ca pornim de
la premise diferite.
Voi continua cu analiza celorlalte clauze intr-un mesaj viitor.

Numai bine,
Augustin Varnav